Posts Tagged ‘eu’

I’ll forever roam

Posted: Februarie 24, 2013 in Random feelings
Etichete:, , ,

I see you in the evening
Sitting on your throne
You’re praying with a fireball
And post it up against the wall

I just wanna hold you
Take you by your hand
And tell you that you’re good enough
And tell you that it’s gonna be tough.

Anunțuri

Candva.

Posted: August 12, 2010 in Random feelings
Etichete:, , , , , ,

Ultima luna de libertate, ultima luna de copilarie. Asta inseamna luna august pentru mine. De fiecare data cand realizez ceva, realizez acel ceva pentru cineva, cineva care are nevoie de mine. Sau cel putin asa credeam, ca am nevoie de cineva langa mine, care sa ma motiveze, sa vreau sa fiu mai bun, mai puternic, sa fac ceva cu adevarat important. Ultimele 6 luni m-au convins ca nu e asa. Orice voi face de acum incolo, voi face pentru mine si doar pentru mine. Pentru ca in adancul inimii, asta sunt. Oricine ai fi si indiferent de momentul in care vei citi postul asta, afla ca asta sunt. Asa am fost mereu, dar am preferat sa incerc sa rezolv problemele altora pentru a fugi de ale mele. Si problemele mele tot acolo au ramas, si au crescut, si intr-un final m-au ajuns. Toata lumea le are, fiecare le trateaza intr-un mod diferit. Eu nu simt. Nu mai simt.

Mi-am criticat o prietena pentru ca isi indeparteaza prietenii, pentru ca actiunile ei, voite sau nevoite, au de obicei acest rezultat. Dar eu mi-am indepartat prietenii si familia din inima, desi ei nu stiu inca asta. M-am folosit de orice greseala pe care au comis-o fata de mine ca sa imi fundamentez dezertarea. Si aproape am reusit.

Candva iertam si iubeam, iar acum…

doua fapte bune.

Posted: August 15, 2009 in Vineri seara
Etichete:, , , ,

Eram la metrou la Dristor aseara. Cartela pe care o aveam in portofel era consumata cica, desi imi aparea ca mai am 2 calatorii valabile. In fine, urmarea logica e ca mi-am cumparat alta cartela. De 10 calatorii, care costa 8 RON. I-am dat lu’ tanti aia de la casa 50 RON si am primit restul, in valoare de 57 RON 🙂 Da, 57 RON. Am numarat si a doua oara, erau tot 57 RON. Asa ca m-am intors la casa, am returnat toti banii pe care ii primisem mai devreme si i-am spus lu’ tanti de acolo ca mi-a dat prea mult. Urmatoarea intrebare a fost de care cartela am luat, de 2 sau de 10?! De 10. Tanti numara banii, isi da seama ca mi-a dat restul mai mare decat deimpartitul, imi da suma corecta inapoi si incepe sa repete va multumesc. Incepe si cealalta tanti de langa ea sa imi spuna cat de rar se intampla ca cineva sa dea banii inapoi. Si mi s-a facut rusine ca doua tanti de 40+ ani imi spuneau va multumesc la nesfarsit. Chestia pe care nu o inteleg e daca intr-adevar e atat de rar si de neobisnuit gestul meu, pentru ca mie nu mi se pare… si daca da, eu de ce vreau sa raman in tara asta?

Al doilea fapt nu vi-l spun, va las sa ascultati: